„Mexican Gothic” - Silvia Moreno-Garcia

 

    Cartea reprezintă prima mea întâlnire cu autoarea și, recunosc, modul ei de scriere este foarte relaxant și cursiv, nici măcar nu am remarcat cum dădeam pagină după pagină, cufundată în atmosfera sumbră creată.

    După ce primește o scrisoare ciudată de la verișoara ei, - o scrisoare care nu o reprezintă deloc, căci Catalina era o fată plină de viață, drăguță - Noemi decide să îi facă o vizită la Locul Înalt, unde locuiește împreună cu noul ei soț și restul familiei.

    Primele 200 de pagini încearcă să ne introducă în atmosferă, să ne facă cunoștiință cu personajele și să creeze relații între ele. Personal, mi s-a părut cam plictisitor totul. În afară de vizitele la bătrâna ce îi prepara Catalinei o anumită poțiune pentru somn și legendele aflate de la ea, restul acțiunii - deși a fost minunat modul de scriere - nu m-au făcut să mor de nerăbdare să aflu secretele casei, căci nici măcar nu mi-au trezit vreun interes pentru ele. Prima parte a fost o lectură plăcută, dar fără prea mare curiozitate.

    Cu toate astea, ultimele 100 de pagini au schimbat complet situația, adrenalina a crescut, lucrurile petrecute m-au făcut să îmi doresc în sfârșit să aflu mai multe, iar dezvăluirea și deznodământul a fost unul pe măsură. A meritat toată așteptarea, căci credeam că am deslușit misterul, însă nu a fost deloc la ce mă așteptam.

    Am fost foarte mulțumită de cum s-a legat totul. Din păcate nu am reușit să mă atașez de niciun personaj, iar pe Noemi am considerat-o cu nasul pe sus și prea plină de ea. Făcând abstracție de aspectele respective, cartea a fost frumoasă, povestea la fel.

    Dacă și primele 200 de pagini ar fi avut mai multă adrenalină și mai multe scene interesante, i-aș fi acordat 5 stele. Chiar și așa, recomand. ⭐️⭐️⭐️⭐️☆

„Regele Malefic”, Vol. II - Holly Black

 

    Față de primul volum, atmosfera din al doilea roman al seriei Făpturile Văzduhului a fost mai antrenantă, plină de suspans și de viață, trădările au fost la tot pasul, iar întorsăturile de situație, nelipsite.

    Aici am ajuns să îl cunosc mult mai bine pe Cardan, să îi înțeleg, cumva, idealurile în viață, fricile, dar și modul în care a crescut și cum i-a impactat acest lucru gândirea. În primul volum mi-a fost indiferent, nu l-am remarcat aproape deloc, oferindu-mi impresia unui prinț mofturos și nedemn de luat în seamă. Evoluția relației dintre el și Jude mi s-a părut minunată. Scene dintre cei doi, dialogurile, expresiile cu dublu sens și jocurile de cuvinte dintre ei au fost exact ce trebuie.

    Avem, pe de o parte, plot-ul în care Regatul Mării își dorește o alianță prin căsătoria dintre Nicasia și Cardan, dar avem și nunta surorii lui Jude cu Locke.

    Nunta nu pot să spun că mi-a captat atenția în mod deosebit, Locke mi-a devenit antipatic încă de când am aflat, în primul volum, care au fost intențiile sale cu Jude și planul său în ceea ce o privește pe Taryn - viitoarea sa soție. În schimb, lucrurile care se petrec în timpul nunții, unde ajunge Jude și ce trebuie să facă pentru a ajunge înapoi m-au ținut în suspans până la finalul lecturii.

    Credeam că lucrurile se vor liniștii, însă gestul lui Cardan din ultimul capitol m-a lăsat cu foarte multe semne de întrebare și foarte nerăbdătoare să încep volumul al treilea.

    În concluzie, nici această carte nu m-a dezamăgit. Dimpotrivă, chiar se simte o evoluție a personajelor, acțiunea în sine nu te lasă să respiri, iar adrenalina este la ea acasă. Recomand. ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

    

De vorbă cu Anays M.

 

1. Îți mulțumesc că ai acceptat invitația de a lua parte la acest interviu. Poți să îmi spui, te rog, câteva cuvinte despre tine? Ce te definește ca persoană și care ar fi trei cuvinte care te-ar descrie cel mai bine?

              Eu îți mulțumesc pentru șansa de a mă adresa cititorilor tăi. Având în vedere că scriu sub pseudonim, voi vorbi din perspectiva lui Anays, autoarea trilogiei „Confesiunile unei fete rele” și a romanului „Zaida” publicate la editura Bookzone (căci, din păcate, mulți cititori confundă viața autorului cu cea a personajelor sale și asta mi se pare extrem de trist, practic, o dovadă în plus că nu prea înțeleg ce citesc). Sunt o scriitoare flexibilă, îmi place să abordez o multitudine de genuri literare și să explorez în profunzime psihologia personajelor. Dacă ar fi să aleg doar trei cuvinte care m-ar caracteriza cel mai bine, m-aș opri la „pasiune”,  „perseverență” și „dezorganizare” (asta dacă e să fiu sinceră până la capăt). 

 

2. Când și cum ai început să scrii?

            Am început să scriu de pe la 10 ani. Poezii, povești fantastice, ba chiar și un roman, pe la 13 ani. Revin uneori asupra lor cu o nostalgie și cu un dor de copilărie pe care cu greu reușesc să le ostoiesc. Hei, dar ce adult nu poartă în suflet regretul copilului care a fost?

 

3. Ce te-a determinat să scrii seria „Confesiunile unei fete rele” și care au fost sursele principale de inspirație?

            Trilogia Confesiunilor este una controversată. Am primit nenumărate impresii, care acoperă absolut toată gama dintre „ce porcărie” și „wow, sunt absolut geniale” și asta pentru că fiecare a înțeles altceva din cele trei volume. Ele sunt gândite pe mai multe planuri – roman erotic, cu substrat de dezvoltare personală. Acum, mulți dintre cititori rămân doar la prima parte, ignorând restul și, trebuie să-ți spun, este păcat pentru că, de fapt, pierd esența. Pe de altă parte, din punctul meu de vedere, scrierile care nu trezesc nimic în cititor, niciun sentiment, nicio senzație, absolut nimic, nu-și ating scopul.

            Ce m-a inspirat? Viața femeilor din jurul meu. Modalitatea în care aleg să-și ascundă sentimentele, trăirile, frustrările, fricile șamd. În ceea ce privește romanul „Zaida”, aici vorbim despre cu totul altceva. Deși este o carte cu o pronunțată nuanță erotică, mesajul ei merge dincolo de acest aspect, analizând reacțiile personajului principal în fața unei morți considerate iminente, deciziile, greșelile, transformările, disperarea și modul în care toate acestea se „confruntă” cu iubirea. Din nou, accentul cade pe analiza psihologică și pe disecarea trăirilor, pe măsură ce numărătoarea inversă se apropie de final.

 

4. Cât timp aloci, în medie, scrierii unei cărți?

            Depinde de carte. De la două luni la doi ani sau chiar mai mult.

 

5. Ai avut momente în care ai simțit că vrei să renunți? Ce te-a încurajat să continui?

               Nu neapărat să renunț, dar am avut momente de îndoială, cum, de altfel, cred că e firesc să ai, indiferent de ce faci, doar pentru a nu cădea în rutină, pradă automatismelor. Dacă vrei, o ocazie de a-ți oferi răgazul unui „inventar” sau al unei curățenii generale, pentru a putea ulterior reporni motoarele cu forță maximă. M-a încurajat fascinația pe care o am dintotdeauna în fața puterii creatoare a cuvintelor, căci, dacă stăm bine să ne gândim, „la început a fost Cuvântul”, corect?

 

6. Care crezi că sunt părțile tale forte ca scriitor? Ce slăbiciuni crezi că ai?

            Analiza psihologică, stilul. Sunt aspecte la care țin foarte mult, indiferent de genul abordat. Slăbiciuni? Hm, pe acestea doar cititorii le pot detecta, problema este că niciodată nu se pun de acord, căci acolo unde cineva crede că vede o slăbiciune, altcineva vede un punct forte și invers. Totuși, lăsând gluma la o parte, cred că țin prea mult la ceea ce cred cititorii. Să fie asta o slăbiciune sau dimpotrivă? Exact ce spuneam mai sus...

 

7. Care au fost obstacolele de care te-ai lovit atunci când ai încercat să publici în România? Ți-ai dorit vreodată să publici și în alte țări?

            Fiecare scriitor se lovește, la un moment dat, de refuzul vreunei edituri sau, dimpotrivă, de nevoia de a alege între două edituri, așa cum fiecare scriitor visează să fie tradus. Și cum și eu, la rândul meu, sunt scriitoare...

 

8. Ai un gen literar preferat? Dar un autor?

            Da, literatura fantastică, iar atunci când este vorba de un autor preferat, nu pot să nu mă gândesc la Mircea Eliade, evident.

 

9. Care sunt hobby-urile tale, bineînțeles, pe lângă scris?

            Dacă lipsa de timp ar fi un hobby, atunci răspunsul meu ar fi foarte simplu... Oricum, prefer să-mi împart timpul, dincolo de inevitabilele responsabilități de toate felurile, între citit, scris și editat. A, da, și filme!

 

10. Ce proiecte de viitor ai plănuit și cu ce ne vei surprinde?

            Scriu o consistentă trilogie Young Adult și sper din tot sufletul ca, la începutul anului viitor, să fie disponibilă pe site-ul editurii Bookzone, editură căreia nu pot decât să-i mulțumesc pentru excelenta colaborare din ultimii patru ani.

 

11. În încheiere, ai dori să mai adaugi ceva?

            Aș vrea să încurajez pe toată lumea să acorde o șansă scriitorilor români contemporani, căci avem de unde alege. Se scrie literatură bună, pentru toate gusturile, vă asigur. Iar pe cei ce vor să mă cunoască mai bine, îi aștept aici: bkz.ro/anays-m.

            Mulțumesc încă o dată!

           

Mulțumesc mult Anays pentru acest interviu minunat. ❤️

 

 

„Vraja Corbilor” - Margaret Rogerson

 

    Primul lucru care m-a atras la cartea asta a fost coperta. O frumusețe ca asta cu siguranță că ascunde o poveste frumoasă și, încercând să mă conving de acest lucru, am citit și descrierea. La fel, mi s-a părut intrigantă și ardeam de nerăbdare să aflu ce alte secrete vor mai ascunde paginile cărții.

    Ideea care mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că Zânele nu sunt capabile să facă Meșteșug, (să picteze, să coacă pâine, să croșeteze, să aprindă un foc, etc) căci se transformau în praf și pulbere.

    Tocmai din această cauză, Zânele tânjeau din tot sufletul după Meșteșug uman; lucru care ne conduce la intriga romanului: protagonista îi face un tablou Prințului Toamnei, însă pictează în ochii lui tristețe umană. Zânele nu au voie să simtă astfel de lucruri și, după ce conștientizează în ce probleme l-a băgat, Rook - prințul - o răpește pe Isobel și o duce pentru a fi judecată. Până aici, cartea a fost fenomenală.

    Primul lucru care nu mi-a plăcut a fost ușurința cu care Isobel a acceptat să plece. Întâi era revoltată, dar apoi mi-a dat brusc impresia că și-ar dori să meargă cu el. Nici măcar nu și-a luat la revedere sau adio de la familie și a plecat pur și simplu.

    Mai bine de jumătate din carte prezintă drumul celor doi către Ținutul Zânelor, drum care pe mine m-a plictisit teribil. Se întâmplă câteva lucruri, apar Vânători, avem și câteva divergențe între Rook și unul din ei, niște confruntări... nu a fost destul de interesant încât să le țin minte și mi-au zburat ușor din minte.

    Brusc, Rook se răzgândește și îi spune lui Isobel că nu a fost o decizie bună și vrea să o trimită înapoi acasă. Nici măcar nu am reușit să ajung unde mi-a promis cartea, simțind astfel că am citit degeaba. Decizia m-a dezamăgit profund.

    În doua parte a cărții cei doi decid să păcălească Zânele și să le spună că pictura și emoțiile redate au fost intenționate, participă la un bal, i se oferă o rochie... 

    Mi-a plăcut o anumită scenă în care Isobel a fost transformată în iepure pentru distracția unei Zâne, dar la scurt timp a început să uite cine era și să creadă că fusese toată viața acel animal.

    Per total, cartea a fost pentru mine o mare dezamăgire. Se putea mult mai bine. Nu a fost antrenantă, nu a fost suspans, totul s-a rezolvat prea ușor, întorsăturile de situație nu au fost suficient de interesante. Îmi pare rău de începutul ei care a fost minunat și de modul de scriere al autoarei. Dacă nu scria atât de bine, probabil că o abandonam la un moment dat. 2,5/5⭐️⭐️⭐️☆☆

„Fable”, Vol. I - Adrienne Young

 

    Profitând de reducerile de la Storia Books cu ocazia împlinirii a cinci ani de activitate, nu se putea să nu îmi umplu și eu coșul cu câteva cărți fantasy. Printre ele s-a numărat și Fable, prima carte dintr-o duologie scrisă de Adrienne Young.

    Personal, nu am știut deloc ce mă așteaptă între pagini, nu am citit deloc descrierea și am luat-o la recomandările celor din jur. Și mă bucur nespus că am făcut-o. A avut toate elementele pe care eu le iubesc la o carte: lumea a fost una imaginară, au fost prezenți pirați, insule, nave, scoici, călătorii pe mare; o atmosferă așa cum îmi place mie.

    După ce este abandonată pe o insulă de către însuși tatăl ei, Fable se luptă cu viața pentru a ajunge înapoi la el și a-i cere ce i se cuvine: un loc în echipajul său. După patru ani în care i-a fost foarte greu, a adunat și a vândut pyre, uneori mânca alge chiar și o lună întreagă, s-a chinuit să-și ascundă banii, protagonista reușește să încheie un pact cu West prin care o va duce în Strâmtori, unde are de gând să dea ochii cu tatăl său.

    Am apreciat faptul că membrii echipajului au fost introduși treptat în acțiune, nu toți deodată astfel încât să nu mai înțeleg care cine e.

    Cel mai mult mi-a plăcut povestea lui West și a Willei, trecutul lor, cine a fost mama lui West și, cel mai important, mi-a plăcut faptul că i-am văzut doar prin ochii lui Fable, astfel că ceea ce a crezut ea ni s-a prezentat ca fiind realitate, iar întorsătura de situație și adevărul relației lor a fost neașteptată.

    Lumea din jur a fost cam slăbuț dezvoltată, însă era de așteptat. Fable și-a trăit copilăria pe nava tatălui ei, apoi ultimii patru ani din viață pe insula pe care a fost abandonată. Ca cititor, știam doar ce știa și ea.

    Povestea a fost antrenantă, nu m-am plictisit nicio clipă, fiecare scenă a fost plină de suspans și nu mi-a venit să cred atunci când am ajuns la finalul romanului. Recomand. ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

„Mai rece ca gheața”, Vol. II - Jennifer L. Armentrout

 

    Încep cu faptul că volumul doi din această serie mi-a plăcut mult mai mult decât primul. Comportamentul personajelor, suspansul, modul în care a evoluat acțiunea - totul a fost minunat și m-a impresionat la modul cel mai serios.

    După finalul sfâșietor din primul volum, unde Roth a avut parte de un destin care a sfâșiat inima Laylei, aici avem parte de mai multe momente alături de Zayne.

    Cartea m-a ținut în suspans nu doar din pricina faptului că abia așteptam să aflu cine este Lilinul, cum s-a născut și, cel mai important, cum îi afectează viața protagonistei, ci și din cauză că ardeam de nerăbdare să aflu cum va evolua relația dintre ea și Gardianul Zayne. Nu sunt un mare fan romance, citind cărți de genul acesta în momente în care simt că am nevoie de ceva ușor, însă volumul al doilea m-a făcut să stau tot timpul în alertă și să ard de nerăbdare să aflu ce se va întâmpla cu cei doi.

    În prima carte nu l-am băgat în seamă pe Zayne în mod special, dar aici mi-a atras atenția de nenumărate ori prin grija pe care o are față de Layla, prin devotamentul său necondiționat și mai ales prin puritatea inimii și a sentimentelor sale. 

    Layla, în schimb, a avut câteva scene în care pot să spun că m-a supărat. După ce ea și Zayne decid să își dea o șansă relației lor, în ciuda aspectelor atât de diferite și a naturii lor, Roth se întoarce și îi fură din nou atenția Laylei.

    Inițial nu înțelegeam de ce Bambi a rămas pe Layla și nu s-a întors la Roth, dar spre final totul a devenit mai clar și mi-a plăcut foarte mult faptul că a existat o explicație atât de bună pentru momentele în care Zayne a putut să o sărute pe protagonistă. Din punct de vedere romantic, acțiunea a fost minunată (cu riscul de a mă repeta, în afară de acel moment în care Layla a acționat fără să se gândească și la inima Gardianului).

    Fiecare capitol a fost intrigant, a adus cu sine ceva nou, ceva neașteptat și nu m-am plictisit nici măcar o clipă.

    Întorsătura de situație cea mai mare a fost la final, exact în ultimele două pagini, chiar când am crezut că am aflat totul.

    Dacă în primul volum am iubit-o pe Stacey, aici am adorat-o. E o fată amuzantă, energică și entuziastă, iar dialogurile dintre ea și Layla au fost pline de umor.

    Nu am citit încă al treilea volum, dar pot să spun deja că sunt foarte mulțumită de serie și va rămâne mereu una din preferatele mele, un fantasy care mi-a ajuns la suflet. Nu mi-aș dori să fiu deloc în pielea Laylei, nu doar din cauza vieții pe care o are și din cauza lucrurilor prin care trebuie să treacă datorită naturii ei, însă chiar nu m-aș putea decide între Roth și Zayne. Chiar dacă Roth este mai glumeț și mai curajos în unele momente, amândoi sunt buni, sinceri și luptă să o țină pe Layla fericită și în siguranță. Recomand. ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

„Kyle”, Vol. II - Lena Hills

    După ce am rămas plăcut impresionată de personajul Kyle, prezent în primul volum al seriei, mi-am spus că trebuie neapărat să citesc și următoarea carte atunci când am aflat că îi va fi dedicată lui. 

    

    După ce se întoarce din tabăra creștină, Kyle începe cursurile la o școală nouă, cu speranța că de data asta va fi altfel.

    Optimismul său crește atunci când află că Salome studiază în același loc și îl invită la un ceai.

    Intriga este declanșată atunci când Kyle dă ochii cu Roy, un băiat care i-a făcut în trecut viața amară - Roy lucrează la ceainăria unde l-a invitat Salome.

    De aici, am simțit cumva că totul merge la vale, iar acțiunea este grăbită. Nu am reușit să mă atașez de nimeni, iar simpatia mea pentru protagonist s-a diminuat cu fiecare capitol.

    Kyle nu este un băiat ca toți ceilalți. Iubește diferit, iubește într-un mod în care o mare parte a societății l-ar blama pentru sentimentele sale, însă el este resemnat cu asta și își trăiește viața fără să se simtă constrâns de „normalul” din jurul său.

    Pe parcursul cărții, relația dintre el și Roy evoluează de la ură și vorbe grele la prietenie, dând la o parte perdeaua ce le acoperea sentimentele amândurora în momentul în care sunt păcăliți de Salome și Kenan să se cazeze la cabană în aceeași cameră. Roy îi împărtășește lui Kyle o parte din trecutul său sumbru și trist, dar apoi dispare și se refugiază la casa în care locuiește bunicul său.

    Finalul a fost cumva evident, însă lucrul important la această carte a fost drumul parcurs de cei doi băieți până acolo.

    Roy întruchipează tipologia unui băiat rău care se ascunde după vorbe și fapte grele adresate celor care sunt ca el, tocmai pentru a-și camufla această latură pe care nu este dispus să o accepte.

    Evoluția nu a fost rea, a fost firească și logică, însă acțiunea în sine mi s-a părut foarte grăbită. Am avut impresia că autoarea nu a știut cum să mai termine cu această carte - spun asta deoarece Kenan a fost mult mai bună și a fost peste așteptările mele în ceea ce privește evoluția personajelor.

    Ca o părere personală, aș spune că romanul Kyle ar fi putut avea cel puțin încă o sută de pagini pentru a surprinde așa cum trebuie această relație.

    Este o carte plină de curaj, o carte care ne arată că nu este chiar atât de ușor să te integrezi în societate atunci când reprezinți o minoritate și o posibilă țintă. În timp ce Kyle a ales să își accepte această latură, Roy a încercat să lupte cu ceea ce este și să își nege sentimentele - dar, în fața iubiri adevărate, într-un final tot va ieși la suprafață adevărul. ⭐️⭐️⭐️☆☆