De vorbă cu Anays M.

 

1. Îți mulțumesc că ai acceptat invitația de a lua parte la acest interviu. Poți să îmi spui, te rog, câteva cuvinte despre tine? Ce te definește ca persoană și care ar fi trei cuvinte care te-ar descrie cel mai bine?

              Eu îți mulțumesc pentru șansa de a mă adresa cititorilor tăi. Având în vedere că scriu sub pseudonim, voi vorbi din perspectiva lui Anays, autoarea trilogiei „Confesiunile unei fete rele” și a romanului „Zaida” publicate la editura Bookzone (căci, din păcate, mulți cititori confundă viața autorului cu cea a personajelor sale și asta mi se pare extrem de trist, practic, o dovadă în plus că nu prea înțeleg ce citesc). Sunt o scriitoare flexibilă, îmi place să abordez o multitudine de genuri literare și să explorez în profunzime psihologia personajelor. Dacă ar fi să aleg doar trei cuvinte care m-ar caracteriza cel mai bine, m-aș opri la „pasiune”,  „perseverență” și „dezorganizare” (asta dacă e să fiu sinceră până la capăt). 

 

2. Când și cum ai început să scrii?

            Am început să scriu de pe la 10 ani. Poezii, povești fantastice, ba chiar și un roman, pe la 13 ani. Revin uneori asupra lor cu o nostalgie și cu un dor de copilărie pe care cu greu reușesc să le ostoiesc. Hei, dar ce adult nu poartă în suflet regretul copilului care a fost?

 

3. Ce te-a determinat să scrii seria „Confesiunile unei fete rele” și care au fost sursele principale de inspirație?

            Trilogia Confesiunilor este una controversată. Am primit nenumărate impresii, care acoperă absolut toată gama dintre „ce porcărie” și „wow, sunt absolut geniale” și asta pentru că fiecare a înțeles altceva din cele trei volume. Ele sunt gândite pe mai multe planuri – roman erotic, cu substrat de dezvoltare personală. Acum, mulți dintre cititori rămân doar la prima parte, ignorând restul și, trebuie să-ți spun, este păcat pentru că, de fapt, pierd esența. Pe de altă parte, din punctul meu de vedere, scrierile care nu trezesc nimic în cititor, niciun sentiment, nicio senzație, absolut nimic, nu-și ating scopul.

            Ce m-a inspirat? Viața femeilor din jurul meu. Modalitatea în care aleg să-și ascundă sentimentele, trăirile, frustrările, fricile șamd. În ceea ce privește romanul „Zaida”, aici vorbim despre cu totul altceva. Deși este o carte cu o pronunțată nuanță erotică, mesajul ei merge dincolo de acest aspect, analizând reacțiile personajului principal în fața unei morți considerate iminente, deciziile, greșelile, transformările, disperarea și modul în care toate acestea se „confruntă” cu iubirea. Din nou, accentul cade pe analiza psihologică și pe disecarea trăirilor, pe măsură ce numărătoarea inversă se apropie de final.

 

4. Cât timp aloci, în medie, scrierii unei cărți?

            Depinde de carte. De la două luni la doi ani sau chiar mai mult.

 

5. Ai avut momente în care ai simțit că vrei să renunți? Ce te-a încurajat să continui?

               Nu neapărat să renunț, dar am avut momente de îndoială, cum, de altfel, cred că e firesc să ai, indiferent de ce faci, doar pentru a nu cădea în rutină, pradă automatismelor. Dacă vrei, o ocazie de a-ți oferi răgazul unui „inventar” sau al unei curățenii generale, pentru a putea ulterior reporni motoarele cu forță maximă. M-a încurajat fascinația pe care o am dintotdeauna în fața puterii creatoare a cuvintelor, căci, dacă stăm bine să ne gândim, „la început a fost Cuvântul”, corect?

 

6. Care crezi că sunt părțile tale forte ca scriitor? Ce slăbiciuni crezi că ai?

            Analiza psihologică, stilul. Sunt aspecte la care țin foarte mult, indiferent de genul abordat. Slăbiciuni? Hm, pe acestea doar cititorii le pot detecta, problema este că niciodată nu se pun de acord, căci acolo unde cineva crede că vede o slăbiciune, altcineva vede un punct forte și invers. Totuși, lăsând gluma la o parte, cred că țin prea mult la ceea ce cred cititorii. Să fie asta o slăbiciune sau dimpotrivă? Exact ce spuneam mai sus...

 

7. Care au fost obstacolele de care te-ai lovit atunci când ai încercat să publici în România? Ți-ai dorit vreodată să publici și în alte țări?

            Fiecare scriitor se lovește, la un moment dat, de refuzul vreunei edituri sau, dimpotrivă, de nevoia de a alege între două edituri, așa cum fiecare scriitor visează să fie tradus. Și cum și eu, la rândul meu, sunt scriitoare...

 

8. Ai un gen literar preferat? Dar un autor?

            Da, literatura fantastică, iar atunci când este vorba de un autor preferat, nu pot să nu mă gândesc la Mircea Eliade, evident.

 

9. Care sunt hobby-urile tale, bineînțeles, pe lângă scris?

            Dacă lipsa de timp ar fi un hobby, atunci răspunsul meu ar fi foarte simplu... Oricum, prefer să-mi împart timpul, dincolo de inevitabilele responsabilități de toate felurile, între citit, scris și editat. A, da, și filme!

 

10. Ce proiecte de viitor ai plănuit și cu ce ne vei surprinde?

            Scriu o consistentă trilogie Young Adult și sper din tot sufletul ca, la începutul anului viitor, să fie disponibilă pe site-ul editurii Bookzone, editură căreia nu pot decât să-i mulțumesc pentru excelenta colaborare din ultimii patru ani.

 

11. În încheiere, ai dori să mai adaugi ceva?

            Aș vrea să încurajez pe toată lumea să acorde o șansă scriitorilor români contemporani, căci avem de unde alege. Se scrie literatură bună, pentru toate gusturile, vă asigur. Iar pe cei ce vor să mă cunoască mai bine, îi aștept aici: bkz.ro/anays-m.

            Mulțumesc încă o dată!

           

Mulțumesc mult Anays pentru acest interviu minunat. ❤️

 

 

De vorbă cu Cătălina Pană

1. Îți mulțumesc că ai acceptat invitația de a lua parte la acest interviu. Poți să îmi spui, te rog, câteva cuvinte despre tine? Ce te definește ca persoană și care ar fi trei cuvinte care te-ar descrie cel mai bine?

Îți mulțumesc pentru invitație. Drept să spun am fost puțin surprinsă, dar înseamnă că trebuie să fi făcut ceva bun. Nu sunt fanul laudei de sine, nici despre propria persoană nu vorbesc prea des.

Sunt o tipă relativ normală. Spun “relativ” pentru că am tendința de a o da în extreme câteodată. Am zile când abia aștept să mă înconjor cu oameni frumoși și să stau la taclale până în zori, dar am și zile (din ce în ce mai multe odată cu înaintarea în vârstă) când m-aș izola între pereții bibliotecii sau pe o insula pustie unde să pot scrie și citi în voie.

Dacă mă crezi sau nu, ceea ce mă definește este nesiguranța. Poate de aceea mi-au trebuit zece ani să mă apuc serios de scris. Unii ar spune că am ratat startul, eu zic doar că am așteptat momentul potrivit (oare?). Râd. Cum spuneam, nesiguranța mă definește.

Cât despre cele trei cuvinte pe care le aminteai… măi, să fie! Acum mă scarpin în creștet. Cititor, povestitor, om.

 

2. Când și cum ai început să scrii?

În clasa a cincea un profesor mi-a descoperit o poezie. El m-a încurajat să scriu. Am continuat în liceu cu poezie și proză scurtă pe care le mai regăseam câteodată în paginile vreunei reviste locale, sub atenta îndrumare a marelui Dan Mucenic – scriitor, publicist, gazetar, mentor - dar de scris serios m-am apucat anul trecut. Oarecum am fentat pandemia.

 

3. Ce te-ai determinat să scrii "Dama de pică" și care au fost sursele principale de inspirație?

După cum bine știi, Dama de pică este o carte cvasi-biografică. Adică am îmbinat elemente din viața proprie cu multă ficțiune și a ieșit ce a ieșit.

Această carte a fost o reală provocare, mai ales pentru că, fiind legată de realitate, a trebuit să îmi reamintesc cum era viața pe atunci și să reintru în pielea unei tinere de 22 de ani. Dar cred că cea mai mare provocare a fost să lupt cu propriile amintiri. Am râs și am plâns scriind. Perioada Austria a fost cea mai frumoasă și cea mai urâtă din viața mea. Poate că aceste extreme m-au ajutat la conturarea poveștii ca un carusel de emoții.

 

4. Cât timp aloci, în medie, scrierii unei cărți?

Ah, asta depinde de subiect, de inspirație și de cât timp am la dispoziție. Dar chiar dacă nu scriu într-o zi, notez măcar o idee pe care să o folosesc în proiectul la care lucrez. Am zile când scriu jumătate de capitol, am zile când scriu două fraze. Important este să nu mă opresc din scris. Nici Roma n-a fost construită într-o zi, nu?

Dama de pică a fost scrisă în aproximativ un an, iar A ta, Mia, următoarea mea carte mi-a luat doar trei luni. Parcă mi-a curs din degete povestea asta.

 

5. Ai avut momente în care ai simțit că vrei să renunți? Ce te-a încurajat să continui?

Oh, da! Multe. Dar cum niciodată nu mă apuc de scris o carte având un sfârșit în minte, eram și eu curioasă de cum se va termina povestea.

Și mai este prietena mea Raluca. Ah, dacă fata asta ar fi putut să mă bată la cap seară de seară pentru un capitol nou, ar fi făcut-o. Poate și scepticismul familiei m-a determinat să scriu mai departe. Am vrut să le demonstrez că se poate. Poate. 😊

 

6. Care crezi că sunt părţile tale forte ca scriitor ? Ce slăbiciuni crezi că ai ?

Părți forțe?  Eu mă inspir din realitate și poate de aceea cititorul se apropie mai bine de personajele create de mine. Slăbiciune îmi este poate încrederea mea oarbă în umanitate.

Îți spun din start. Nu vei citit de la mine decât povești cu happy-end. Este destulă tristețe pe lumea asta. Mă pot auto-proclama negustor de speranță? 😊

 

7. Care au fost obstacolele de care te-ai lovit atunci când ai încercat să publici în România? Ți-ai dorit vreodată să publici și în alte țări?

Urăsc așteptarea goală. Cred că am mai spus asta, dar lipsa unui răspuns este mai frustrantă decât un refuz, iar tactica asta a liniștii din partea editurilor este dezamăgitoare.

Să public în alte țări? Stai puțin că abia am lansat prima carte. În română. În plus, stilul meu de scris conține foarte multe expresii neaoșe, greu de tradus în alte limbi. Aș putea scrie o carte in engleză, dar nu cred că ar avea același farmec.

 

8. Ai un gen literar preferat? Dar un autor?

Citesc cam tot ce îmi pică în mână, de la thriller la fantasy, dar marea mea dragoste va rămâne romanul erotic. Autori preferați ar fi mulți, prea mulți ca să-i amintesc pe toți, dar o listă scurtă pot face: J.R.R Tolkien, Stephen King, Vlad Mușatescu, Rodica Ojog-Brașoveanu, Vi Keeland, Frank Herbert, Charles Bukowski. După cum vezi, o listă cu scriitori care nu au nimic în comun.

 

9. Care sunt hobby-urile tale, bineînțeles, pe lângă scris?

Am cochetat o vreme cu pictura, apoi cu teatrul amator, dar cum tot ceea ce face omul cu mâna lui se numește… lucru manual (wink-wink) sunt mare amatoare de proiecte DIY. Ah, să nu uit de flori și grădinărit.

 

10. Ce proiecte de viitor ai plănuit și cu ce ne vei surprinde?

Dacă ar fi să te iei după mine ai crede că aș vrea să scriu toate cărțile din lume. Dar ca să revin cu picioarele pe pământ am în plan o serie de trei cărți erotice, din care primele două sunt finalizate, iar a treia în lucru. Am de asemenea intenția de a scrie o poveste legată oarecum de Dama de pică, vreau să scriu o antologie de povești erotice – un fel de Decameron al zilelor noastre.

Vezi? Și aici am o listă lungă. Timp să fie. Și inspirație.

 

11. În încheiere, ai dori să mai adaugi ceva?

Ar fi prea clișeic să le transmit cititorilor să cumpere Dama de pică? Hmmm, poate. Dar tot o fac.

Vreau de asemenea să îți mulțumesc încă o dată pentru această oportunitate de a ajunge mai aproape de publicul iubitor de carte. Mă înclin.

Lecturi plăcute tuturor!

           

Mulțumesc mult Cătălina pentru acest interviu minunat. ❤️

 

 

 

De vorbă cu Ionela C. Bartoli

 

1. Îți mulțumesc că ai acceptat invitația de a lua parte la acest interviu. Poți să îmi spui, te rog, câteva cuvinte despre tine? Ce te definește ca persoană și care ar fi trei cuvinte care te-ar descrie cel mai bine?

Mereu îmi dau cu confuzie întrebările astea – am momente în viață în care doar exist și pun un pas în fața celuilalt, iar în altele sunt o explozie de energie și de culoare. Sunt o fată cu prea mult spirit de aventură și prea curioasă, hotărâtă să exploreze cât mai mult – viața mea este definită de momentele în care (ironic) am luat decizii impulsive, ca tipul facultății pe care l-am ales, orașul în care m-am mutat. Dar scrisul a rămas constant. Oamenii și prietenii mă știu că sunt cea care o să comande pentru ei, daca ei nu vor, că scriu și desenez și că sunt mai prietenoasă decât poate ar trebui. Cred că trei cuvinte care m-ar descrie cel mai bine ar fi creativă, prietenoasă și aventuroasă.

2. Când și cum ai început să scrii?

Mi-ar plăcea să îmi amintesc, sincer. Știu sigur că scriam când eram în clasa a cincea și scriam fanfiction, dar luam pur și simplu niște personaje și le puneam în cele mai dubioase contexte. Apoi, undeva prin gimnaziu, mai pe final, am creat prima mea lume magică – Paserborn se numea atunci, iar acum a devenit Aeraros. A trecut de-a lungul timpului prin foarte multe schimbări, dar și la început țin minte cum făceam regatele și cum împărțeam rasele. Mă uitam prea mult la desene fantasy și se vede.

3. Ce te-ai determinat să scrii "Vitralia celor o mie de insule" și care au fost sursele principale de inspirație?

Inițial Vitralia a fost un proiect comun pentru facultate – doar 30 de pagini trebuiau să fie – dar cumva mi-a scăpat de sub control și am predat 120, iar mai apoi am zis că dacă am ajuns la jumătate de ce să n-o termin și oh, uite, am subiect la disertație. Vitralia m-a prins de mână, s-a lipit ca o stea de mare de mine și nu mi-a dat de ales dacă să termin sau nu.

„Romanul vostru sună ca și Urzeala Tronurilor !” sau „Sună de parcă ați amestecat Stăpânul Inelelor cu ceva She-Ra și Prințesele Puterii ” au fost două dintre comentariile care mi-au fost aduse de către prieteni care au citit una dintre variantele inițiale ale romanului sau cărora le-am povestit despre el.

Atât romanul meu, cât și cel colectiv, pot avea multiple surse de inspirație – personal, pot începe prin a spune că stilul lui Tolkien de a crea lumea stă la baza oricărei lumi pe care o creez, Arhipelagul fiind cea de-a doua. Cele mai multe elemente nautice au fost inspirate de cele două jocuri Assassin’s Creed, care se axează pe navigat, acestea fiind Assassin’s Creed IV: Black Flag și Assassin’s Creed: Rogue, din care am preluat mai multe aspecte legate de navigat, de modul în care arată o navă și de câți oameni ai avea nevoie să o conduci. Ciclul Moștenirea , a lui Christopher Paolini și Manualul de Dragonologie al lui Ernest Drake au fost două dintre multiplele mele lecturi legate de dragoni, de unde au fost inspirate toate detaliile despre creșterea și dezvoltarea unui dragon. De asemenea, atât cadrul, cât și personajele din seria Cronicile Lumii Pamântene de Licia Troisi ar putea fi ușor regăsite – lumea magică a italiencei este una la fel de colorată ca și Arhipelagul, dragonii sunt o specie pe cale de dispariție și sunt priviți cu mult respect, iar protagonista merge pe o muchie subțire între a fi hotărâtă să se răzbune și a renunța.

În privința inspirației care a făcut-o pe Vitrallia ce este în ultimă înstanță, pot spune că sunt multe personaje au contribuit la personalitatea ei – Spider-Man/Peter Parker, din universul benzilor desenate Marvel a adus cu sine sentimentul de responsabilitate, dat fiind că el trăia după cuvintele unchiului său decedat, „Cu o mare putere, întotdeauna trebuie să vină și un simț al răspunderii.” ; Daenerys Targaryen, din Un Cântec de Gheață și Foc este un personaj feminin puternic, care la începutul seriei își pune în minte un scop și muncește constant pentru acesta, creând relații și conexiuni, cucerind o întreagă insulă, cu câte un regat; Connor Kenway, din jocul Assassin’s Creed III a inspirat personalitatea ei în ultima variantă, care nu mai este atât de veselă ca la început, ci este o eroină mai stoică și mai tăcută, hotărâtă să lase faptele să vorbească pentru ea; și în cele din urmă, Astrid Hofferson, din seria de animație Cum să-ți dresezi dragonul, inspirată din seria de romane cu același nume, de Cressida Crowell, care este o femeie hotărâtă, ajunsă într-o poziție de conducere datorită dibăciei și încăpățânării sale, care călărește un dragon albastru.

4. Cât timp aloci, în medie, scrierii unei cărți?

Nu aloc – scrisul trebuie să vină natural pentru mine, și da – aș putea spune că în unele zile îmi impun că o sa scriu 1k, 2k, 5k cuvinte în ziua respectivă, dar nu îmi place să-mi impun deadlines. Facultatea și munca îmi impun destule, nu am nevoie de extra stres. Mă pot disciplina să scriu zilnic, sau aproape zilnic, dar cum viața de adult nu mă întreabă dacă vreau sau nu să am curățenie și mâncare de făcut, nici eu nu ating deadline-urile cum o făceam înainte. Așa că le-am scos, ca să nu mă fac singură să mă simt prost. La urma urmei, al cui e ceasul acela? Al cui e deadline-ul? Ce îmi iese dacă scriu o carte în trei luni și apoi aștept încă trei să editez?

5. Ai avut momente în care ai simțit că vrei să renunți? Ce te-a încurajat să continui?

Zilnic. Gen, nici măcar nu-i amuzant cât de des mi se pare că sufăr de sindromul impostorului. Problema mea e că mereu am idei mari – lumi întregi, saga epice, povești care se întind pe generații și uneori – uneori devine foarte copleșitor – dar apoi o iau cu pași mici – poate azi scriu un detaliu despre un regat. Mâine creez un erou pivotal. Poimâine scriu o pagină. Pașii de bebe te duc mai aproape de țintă decât săriturile în lungime. Nu știu să spun exact ce mă încurajează, dar am simțul ăsta foarte adânc sădit în mine că am niște povești pe care vreau să le scot și să le arăt oamenilor – nu pot să scap de ea niciodată și este lucrul care mă împinge de la spate mereu.

6. Care crezi că sunt părţile tale forte ca scriitor ? Ce slăbiciuni crezi că ai ?

Cred că worldbuildingul este punctul meu forte – îmi place extrem de mult să particularizez regiuni și să fac atlase despre lumi magice, să desenez hărți și toate cele. Îmi place să individualizez foarte mult fiecare element, să le particularizez și asta mi se pare că este o sabie cu două tăișuri (hehe). Uneori mă pierd aiurea în detalii și descriu prea mult lucruri care nu sunt relevante. Bag ploturi peste ploturi ca la editare să văd cum scade numărul de pagini și cum sterg bucăți întregi.

7. Care au fost obstacolele de care te-ai lovit atunci când ai încercat să publici în România? Ți-ai dorit vreodată să publici și în alte țări?

Cred că singurul obstacol, pe lângă faptul că salariul nu mă ajută este faptul ca e greu să găsești nișa unde să se potrivească ce scrii tu. De asemenea, faptul că mulți oameni se lansează în online, pe Wattpad mă dă unpic peste cap – pentru că scriu într-un ritm foarte disparat și uneori trec luni între 2 capitole scrise, nu e foarte rentabil pentru mine să îmi fac prezență online – ma chinui, dar cu greu. Știm cu toții că acolo este viitorul. Mi-aș dori să mă lansez și în afara țării și am 2 romane care trebuie editate (sunt deja scrise în engleză, terminate) și tot recitesc termenii de colaborare cu Amazon.

8. Ai un gen literar preferat? Dar un autor?

Spre surpriza nimănui – fantasy, sub orice formă și orice subgen. Da, favoritul absolut este fantasticul medieval/epic și clar idolul meu este J.R.R. Tolkien. Nu am citit pe cât de mulți clasici mi-ar fi plăcut dar lucrez la asta. Văd totuși că sunt și autori mai noi și mai tineri care merg pe aceeași cărare și pot să zic că avem de unde și cu ce. Îmi mai place și genul science fiction, distopii și de curând, benzile desenate cu super eroi (manga a fost mereu plăcerea mea nevinovată)

9.Care sunt hobby-urile tale, bineînțeles, pe lângă scris?

Îmi place mult să desenez și pictez – până nu îmi desenez personajele, nu mă simt bine. Fac și mult bullet journalling si scrapbooking, din care rezultă multe agende foarte colorate în care îmi torn frustrările – este chiar foarte terapeutic. Am reînceput să mă uit la seriale și serii anime mai recent, după o pauză destul de lungă.

10. Ce proiecte de viitor ai plănuit și cu ce ne vei surprinde?

Cum am menționat mai sus – sufăr de mania poveștilor epice. Din Vitralia mai am încă 4 volume în plan, iar apoi voi începe să scriu despre Aeraros, unde am de asemenea foarte multe povești de spus. Abia aștept să le prezint tuturor „copii” mei și lumile în care mi-am petrecut poate mai mult timp decât în realitate.

11. În încheiere, ai dori să mai adaugi ceva?

Pentru toți cei care au o pasiune, un hobby, orice – nu renunțați. Nu fiți ca mine, fiți mai deștepți ca mine. Nu totul stă în exposure, likeuri, loveuri și shareuit. Uneori, e mai important ce vezi tu și cât de mândru ești de realizările tale decât cât de mult ești pe internet. Fii tu și fii mulțumit cu asta.

Mulțumesc mult Ionela pentru acest interviu minunat. ❤️

De vorbă cu Elena Druță

1. Îți mulțumesc că ai acceptat invitația de a lua parte la acest interviu. Poți să îmi spui, te rog, câteva cuvinte despre tine? Ce te definește ca persoană și care ar fi trei cuvinte care te-ar descrie cel mai bine?

Mă numesc Elena Druță și sunt o tânără pasionată de cărți, de scris, de brodat. Mereu mi-au plăcut aceste activități și fac parte din viața mea. Ca profesie, sunt medic veterinar și îmi place foarte mult această meserie. Trei cuvinte descriptive ar fi - roșcată, perseverentă, serioasă.

2. Când și cum ai început să scrii?

Scrisul creativ l-am îmbrățișat în perioada liceului, când m-am înscris la revista școlii („Joc Secund”, revista on-line a Liceului Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iași). Am descoperit pasiunea scrisului, mi-am deschis un blog, de acolo a început totul. Primii mei pași au fost sub forma unor eseuri pentru revistă, apoi am combinat eseul și jurnalul pe blogul meu. Din această îndeletnicire, a luat naștere volumul „Fiind imagine. Eseuri din adolescență”, publicat în 2017.

3. Ce te-ai determinat să scrii "Împărăția ultimului cerb" și care au fost sursele principale de inspirație?

Mereu am iubit poveștile și de ceva timp cochetam cu ideea de a scrie ceva mai amplu decât un articol sau un eseu. Mereu îmi creez premise în cap - ce-ar fi dacă o entitate atotputernică ar face x sau dacă ar fi să combin un personaj pierdut în propria lume cu un eveniment marcant, ce-l scoate din zona de confort… Fac asta zilnic :)

Ideea care a stat la baza „Împărăția ultimului cerb” a apărut în viața mea într-o perioadă aglomerată și scrisul m-a ajutat mult - e o activitate ce mă relaxează și care deja face parte din viața mea de zi cu zi. În plus, scrierea unui roman a fost o provocare pentru mine și am învățat multe pe parcursul acestei călătorii.

4. Cât timp aloci, în medie, scrierii unei cărți?

Nu am termeni stabiliți. De exemplu, de la primul capitol de la primul draft și până la publicarea ”Împărăția ultimului cerb” au trecut aproximativ doi ani și jumătate. Când încep un proiect nou, am în minte începutul și finalul, iar tot ce se întâmplă între cele două trebuie lucrat, proiectat, gândit. Nu îmi stabilesc niște limite de ordinul lunilor sau zilelor - lucrez cât e nevoie, până când sunt mulțumită de rezultat.

5. Ai avut momente în care ai simțit că vrei să renunți? Ce te-a încurajat să continui?

Ca în orice pasiune, există clipe când ajungi la un punct mort și te blochezi acolo. E o parte firească a procesului creativ și nu mă descurajez. Las proiectul respectiv „să se așeze”, încerc să văd alte perspective, lucrez mai mult la alte proiecte, sau pur și simplu iau o pauză de la scris.

6. Care crezi că sunt părţile tale forte ca scriitor ? Ce slăbiciuni crezi că ai?

Ca părți forte aș include perseverența și dorința continuă de a mă informa - procesul de informare asupra unui subiect sau a unei teme îmi place mult de tot. Nu am un număr de cuvinte/paragrafe/pagini stabilit pentru o perioadă, să-i zicem, de o săptămână, dar mă ambiționez să scriu atunci când îmi permite timpul.

La capitolul slăbiciuni aș include construcția dialogului - am de lucrat la acest aspect.

7. Care au fost obstacolele de care te-ai lovit atunci când ai încercat să publici în România? Ți-ai dorit vreodată să publici și în alte țări?

Consider că sunt suficiente obstacole pentru scriitorii aflați la început de drum, indiferent de țara din care provin, dar în orice domeniu drumul spre succes e pavat cu greutăți. Nu mi-am propus până acum să public și-n alte țări, dar nu exclud astfel de planuri în viitor.

8. Ai un gen literar preferat? Dar un autor?

Nu am un gen literar preferat, am perioade în care citesc clasici, romane polițiste, opere despre război, romance, fantasy. Sunt deschisă la a citi cărți din diferite genuri literare, deși recunosc că volumele de self-help nu mă atrag în mod special. Feodor Dostoievski, G. G. Marquez, E. M. Remarque, M. Eliade, M. Sebastian - sunt doar câțiva dintre autorii mei preferați.

9. Care sunt hobby-urile tale, bineînțeles, pe lângă scris?

Îmi place să brodez - e o activitate foarte relaxantă. Și, evident, cititul - e o formă de recreere și informare ce-mi place de când mă știu. Joc și WoW.

10. Ce proiecte de viitor ai plănuit și cu ce ne vei surprinde?

Am mai multe proiecte începute, dar prefer să vorbesc despre acestea când le voi finaliza. Cert este că nu mă despart de genul fantasy, deși am de gând să explorez și alte genuri literare. În ce privește surprinderea, sper să fie una bună pentru cititori :)

11. În încheiere, ai dori să mai adaugi ceva?

Mulțumesc pentru interviu și pentru cuvintele frumoase aduse volumului meu, ”Împărăția ultimului cerb”. Mult succes în continuare în toate proiectele tale!

Mulțumesc mult Elena Druță pentru acest interviu minunat. ❤️