luni, 9 august 2021

De vorbă cu Ionela C. Bartoli

 


1. Îți mulțumesc că ai acceptat invitația de a lua parte la acest interviu. Poți să îmi spui, te rog, câteva cuvinte despre tine? Ce te definește ca persoană și care ar fi trei cuvinte care te-ar descrie cel mai bine?

Mereu îmi dau cu confuzie întrebările astea – am momente în viață în care doar exist și pun un pas în fața celuilalt, iar în altele sunt o explozie de energie și de culoare. Sunt o fată cu prea mult spirit de aventură și prea curioasă, hotărâtă să exploreze cât mai mult – viața mea este definită de momentele în care (ironic) am luat decizii impulsive, ca tipul facultății pe care l-am ales, orașul în care m-am mutat. Dar scrisul a rămas constant. Oamenii și prietenii mă știu că sunt cea care o să comande pentru ei, daca ei nu vor, că scriu și desenez și că sunt mai prietenoasă decât poate ar trebui. Cred că trei cuvinte care m-ar descrie cel mai bine ar fi creativă, prietenoasă și aventuroasă.


2. Când și cum ai început să scrii?

Mi-ar plăcea să îmi amintesc, sincer. Știu sigur că scriam când eram în clasa a cincea și scriam fanfiction, dar luam pur și simplu niște personaje și le puneam în cele mai dubioase contexte. Apoi, undeva prin gimnaziu, mai pe final, am creat prima mea lume magică – Paserborn se numea atunci, iar acum a devenit Aeraros. A trecut de-a lungul timpului prin foarte multe schimbări, dar și la început țin minte cum făceam regatele și cum împărțeam rasele. Mă uitam prea mult la desene fantasy și se vede.


3. Ce te-ai determinat să scrii "Vitralia celor o mie de insule" și care au fost sursele principale de inspirație?

Inițial Vitralia a fost un proiect comun pentru facultate – doar 30 de pagini trebuiau să fie – dar cumva mi-a scăpat de sub control și am predat 120, iar mai apoi am zis că dacă am ajuns la jumătate de ce să n-o termin și oh, uite, am subiect la disertație. Vitralia m-a prins de mână, s-a lipit ca o stea de mare de mine și nu mi-a dat de ales dacă să termin sau nu.

„Romanul vostru sună ca și Urzeala Tronurilor !” sau „Sună de parcă ați amestecat Stăpânul Inelelor cu ceva She-Ra și Prințesele Puterii ” au fost două dintre comentariile care mi-au fost aduse de către prieteni care au citit una dintre variantele inițiale ale romanului sau cărora le-am povestit despre el.

Atât romanul meu, cât și cel colectiv, pot avea multiple surse de inspirație – personal, pot începe prin a spune că stilul lui Tolkien de a crea lumea stă la baza oricărei lumi pe care o creez, Arhipelagul fiind cea de-a doua. Cele mai multe elemente nautice au fost inspirate de cele două jocuri Assassin’s Creed, care se axează pe navigat, acestea fiind Assassin’s Creed IV: Black Flag și Assassin’s Creed: Rogue, din care am preluat mai multe aspecte legate de navigat, de modul în care arată o navă și de câți oameni ai avea nevoie să o conduci. Ciclul Moștenirea , a lui Christopher Paolini și Manualul de Dragonologie al lui Ernest Drake au fost două dintre multiplele mele lecturi legate de dragoni, de unde au fost inspirate toate detaliile despre creșterea și dezvoltarea unui dragon. De asemenea, atât cadrul, cât și personajele din seria Cronicile Lumii Pamântene de Licia Troisi ar putea fi ușor regăsite – lumea magică a italiencei este una la fel de colorată ca și Arhipelagul, dragonii sunt o specie pe cale de dispariție și sunt priviți cu mult respect, iar protagonista merge pe o muchie subțire între a fi hotărâtă să se răzbune și a renunța.

În privința inspirației care a făcut-o pe Vitrallia ce este în ultimă înstanță, pot spune că sunt multe personaje au contribuit la personalitatea ei – Spider-Man/Peter Parker, din universul benzilor desenate Marvel a adus cu sine sentimentul de responsabilitate, dat fiind că el trăia după cuvintele unchiului său decedat, „Cu o mare putere, întotdeauna trebuie să vină și un simț al răspunderii.” ; Daenerys Targaryen, din Un Cântec de Gheață și Foc este un personaj feminin puternic, care la începutul seriei își pune în minte un scop și muncește constant pentru acesta, creând relații și conexiuni, cucerind o întreagă insulă, cu câte un regat; Connor Kenway, din jocul Assassin’s Creed III a inspirat personalitatea ei în ultima variantă, care nu mai este atât de veselă ca la început, ci este o eroină mai stoică și mai tăcută, hotărâtă să lase faptele să vorbească pentru ea; și în cele din urmă, Astrid Hofferson, din seria de animație Cum să-ți dresezi dragonul, inspirată din seria de romane cu același nume, de Cressida Crowell, care este o femeie hotărâtă, ajunsă într-o poziție de conducere datorită dibăciei și încăpățânării sale, care călărește un dragon albastru.


4. Cât timp aloci, în medie, scrierii unei cărți?

Nu aloc – scrisul trebuie să vină natural pentru mine, și da – aș putea spune că în unele zile îmi impun că o sa scriu 1k, 2k, 5k cuvinte în ziua respectivă, dar nu îmi place să-mi impun deadlines. Facultatea și munca îmi impun destule, nu am nevoie de extra stres. Mă pot disciplina să scriu zilnic, sau aproape zilnic, dar cum viața de adult nu mă întreabă dacă vreau sau nu să am curățenie și mâncare de făcut, nici eu nu ating deadline-urile cum o făceam înainte. Așa că le-am scos, ca să nu mă fac singură să mă simt prost. La urma urmei, al cui e ceasul acela? Al cui e deadline-ul? Ce îmi iese dacă scriu o carte în trei luni și apoi aștept încă trei să editez?


5. Ai avut momente în care ai simțit că vrei să renunți? Ce te-a încurajat să continui?

Zilnic. Gen, nici măcar nu-i amuzant cât de des mi se pare că sufăr de sindromul impostorului. Problema mea e că mereu am idei mari – lumi întregi, saga epice, povești care se întind pe generații și uneori – uneori devine foarte copleșitor – dar apoi o iau cu pași mici – poate azi scriu un detaliu despre un regat. Mâine creez un erou pivotal. Poimâine scriu o pagină. Pașii de bebe te duc mai aproape de țintă decât săriturile în lungime. Nu știu să spun exact ce mă încurajează, dar am simțul ăsta foarte adânc sădit în mine că am niște povești pe care vreau să le scot și să le arăt oamenilor – nu pot să scap de ea niciodată și este lucrul care mă împinge de la spate mereu.


6. Care crezi că sunt părţile tale forte ca scriitor ? Ce slăbiciuni crezi că ai ?

Cred că worldbuildingul este punctul meu forte – îmi place extrem de mult să particularizez regiuni și să fac atlase despre lumi magice, să desenez hărți și toate cele. Îmi place să individualizez foarte mult fiecare element, să le particularizez și asta mi se pare că este o sabie cu două tăișuri (hehe). Uneori mă pierd aiurea în detalii și descriu prea mult lucruri care nu sunt relevante. Bag ploturi peste ploturi ca la editare să văd cum scade numărul de pagini și cum sterg bucăți întregi.


7. Care au fost obstacolele de care te-ai lovit atunci când ai încercat să publici în România? Ți-ai dorit vreodată să publici și în alte țări?

Cred că singurul obstacol, pe lângă faptul că salariul nu mă ajută este faptul ca e greu să găsești nișa unde să se potrivească ce scrii tu. De asemenea, faptul că mulți oameni se lansează în online, pe Wattpad mă dă unpic peste cap – pentru că scriu într-un ritm foarte disparat și uneori trec luni între 2 capitole scrise, nu e foarte rentabil pentru mine să îmi fac prezență online – ma chinui, dar cu greu. Știm cu toții că acolo este viitorul. Mi-aș dori să mă lansez și în afara țării și am 2 romane care trebuie editate (sunt deja scrise în engleză, terminate) și tot recitesc termenii de colaborare cu Amazon.


8. Ai un gen literar preferat? Dar un autor?

Spre surpriza nimănui – fantasy, sub orice formă și orice subgen. Da, favoritul absolut este fantasticul medieval/epic și clar idolul meu este J.R.R. Tolkien. Nu am citit pe cât de mulți clasici mi-ar fi plăcut dar lucrez la asta. Văd totuși că sunt și autori mai noi și mai tineri care merg pe aceeași cărare și pot să zic că avem de unde și cu ce. Îmi mai place și genul science fiction, distopii și de curând, benzile desenate cu super eroi (manga a fost mereu plăcerea mea nevinovată)


9.Care sunt hobby-urile tale, bineînțeles, pe lângă scris?

Îmi place mult să desenez și pictez – până nu îmi desenez personajele, nu mă simt bine. Fac și mult bullet journalling si scrapbooking, din care rezultă multe agende foarte colorate în care îmi torn frustrările – este chiar foarte terapeutic. Am reînceput să mă uit la seriale și serii anime mai recent, după o pauză destul de lungă.


10. Ce proiecte de viitor ai plănuit și cu ce ne vei surprinde?

Cum am menționat mai sus – sufăr de mania poveștilor epice. Din Vitralia mai am încă 4 volume în plan, iar apoi voi începe să scriu despre Aeraros, unde am de asemenea foarte multe povești de spus. Abia aștept să le prezint tuturor „copii” mei și lumile în care mi-am petrecut poate mai mult timp decât în realitate.


11. În încheiere, ai dori să mai adaugi ceva?

Pentru toți cei care au o pasiune, un hobby, orice – nu renunțați. Nu fiți ca mine, fiți mai deștepți ca mine. Nu totul stă în exposure, likeuri, loveuri și shareuit. Uneori, e mai important ce vezi tu și cât de mândru ești de realizările tale decât cât de mult ești pe internet. Fii tu și fii mulțumit cu asta.


Mulțumesc mult Ionela pentru acest interviu minunat. ❤️

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

„Mexican Gothic” - Silvia Moreno-Garcia

      Cartea reprezintă prima mea întâlnire cu autoarea și, recunosc, modul ei de scriere este foarte relaxant și cursiv, nici măcar nu am r...