„Vraja Corbilor” - Margaret Rogerson

 

    Primul lucru care m-a atras la cartea asta a fost coperta. O frumusețe ca asta cu siguranță că ascunde o poveste frumoasă și, încercând să mă conving de acest lucru, am citit și descrierea. La fel, mi s-a părut intrigantă și ardeam de nerăbdare să aflu ce alte secrete vor mai ascunde paginile cărții.

    Ideea care mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că Zânele nu sunt capabile să facă Meșteșug, (să picteze, să coacă pâine, să croșeteze, să aprindă un foc, etc) căci se transformau în praf și pulbere.

    Tocmai din această cauză, Zânele tânjeau din tot sufletul după Meșteșug uman; lucru care ne conduce la intriga romanului: protagonista îi face un tablou Prințului Toamnei, însă pictează în ochii lui tristețe umană. Zânele nu au voie să simtă astfel de lucruri și, după ce conștientizează în ce probleme l-a băgat, Rook - prințul - o răpește pe Isobel și o duce pentru a fi judecată. Până aici, cartea a fost fenomenală.

    Primul lucru care nu mi-a plăcut a fost ușurința cu care Isobel a acceptat să plece. Întâi era revoltată, dar apoi mi-a dat brusc impresia că și-ar dori să meargă cu el. Nici măcar nu și-a luat la revedere sau adio de la familie și a plecat pur și simplu.

    Mai bine de jumătate din carte prezintă drumul celor doi către Ținutul Zânelor, drum care pe mine m-a plictisit teribil. Se întâmplă câteva lucruri, apar Vânători, avem și câteva divergențe între Rook și unul din ei, niște confruntări... nu a fost destul de interesant încât să le țin minte și mi-au zburat ușor din minte.

    Brusc, Rook se răzgândește și îi spune lui Isobel că nu a fost o decizie bună și vrea să o trimită înapoi acasă. Nici măcar nu am reușit să ajung unde mi-a promis cartea, simțind astfel că am citit degeaba. Decizia m-a dezamăgit profund.

    În doua parte a cărții cei doi decid să păcălească Zânele și să le spună că pictura și emoțiile redate au fost intenționate, participă la un bal, i se oferă o rochie... 

    Mi-a plăcut o anumită scenă în care Isobel a fost transformată în iepure pentru distracția unei Zâne, dar la scurt timp a început să uite cine era și să creadă că fusese toată viața acel animal.

    Per total, cartea a fost pentru mine o mare dezamăgire. Se putea mult mai bine. Nu a fost antrenantă, nu a fost suspans, totul s-a rezolvat prea ușor, întorsăturile de situație nu au fost suficient de interesante. Îmi pare rău de începutul ei care a fost minunat și de modul de scriere al autoarei. Dacă nu scria atât de bine, probabil că o abandonam la un moment dat. 2,5/5⭐️⭐️⭐️☆☆