„Dama de pică” - Cătălina Pană

Dama de pică este, din punctul meu de vedere, un debut surprinzător care vine la pachet cu tot ce trebuie: o poveste de viață plină de încercări și greutăți, personaje desprinse din viața cotidiană, o protagonistă a cărei personalitate este bine conturată, iar fiecare acțiune este justificată, și, nu în ultimul rând, scene pline de umor și dialoguri care te fac să râzi cu lacrimi.

Romanul ne-o aduce în centrul atenției pe Ioana Pop, o româncă pregătită să își părăsească țara pentru un trai mai bun în afară. Mi-au plăcut mult dinamismul și ritmul alert, dar nu grăbit al acțiunii. Totul a decurs natural, nu au existat scene fără sens, de umplutură și nici capitole importante dar prea grăbite. Totul a fost descris într-o manieră elegantă și care să te țină constant în priză.

Când Ioana Pop ajunge la locul de unde trebuie să ia autobuzul, este martoră la unele schimburi de replici dintre niște indivizi - replici destinate să teleporteze cititorul în țara natală a protagonistei.

Șoferul Nelu este și el, din punctul meu de vedere, un personaj tipic meleagurilor românești. Modul în care se exprimă, dar și bunătatea cuibărită în inima sa după ce se oferă să o ducă pe Ioana - devenită în Austria Johanna - până la gară, un drum de două ore distanță față de ruta obișnuită a autobuzului te face instant să îl îndrăgești. În mintea mea deja era conturată o astfel de persoană și eram convinsă că aș putea oricând să o întâlnesc și în realitate. Gestul făcut de el „în secret”, de care Johanna află abia după ce el era de mult plecat a fost neașteptat, dar totodată emoționant.

După ce întârzie un număr considerabil de ore, Ana, femeia cu care trebuia să se întâlnească la gară, inima Johannei deja se face cât un purice, iar nesiguranța apare treptat, punând sub semnul întrebării decizia sa de a-și face un rost în viață într-o țară străină.

În timpul în care este angajată la localul Anei, Johanna îl cunoaște pe Amine, dar cei doi nu își mărturisesc sentimentele până în momentul în care protagonista se hotărăște să demisioneze, sătulă de comportamentul animalic și lipsit de respect al lui Xoni.

Mi-au plăcut mult dialogurile dintre cei doi îndrăgostiți. Până să ajung să citesc cartea Cătălinei, nu credeam în vorbele și părerile de genul „am râs și am plâns în același timp”, dar uite că mi s-a întâmplat și mie.

Pe tot parcursul acțiunii rămase, am avut constant sentimentul că Amine ar ascunde ceva. Era strecurată o subtilitate aparte în modul în care îi răspundea Johannei după ce l-a ajutat în propria sa afacere, și chiar și în anumite gesturi.

Am simpatizat foarte mult și restul personajelor, Tanti Ani - o bătrânică simpatică, Fatih - al cărui orientare sexuală a fost surprinzătoare după introducerea în scenă și descrierea făcută de către autoare, dar și cu fratele lui Amine. Toți cei prezenți în roman au avut ceva aparte, ceva unic în personalitatea lor.

Finalul mă face să cred că va mai exista și un al doilea volum și sper din suflet să am dreptate. Dama de pică este o carte ce are de toate și îmbină armonios stările sufletești cu evoluția Johannei, reușind totodată să teleporteze cititorul în miezul acțiunii. Recomand. ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️