Față de primul volum, atmosfera din al doilea roman al seriei Făpturile Văzduhului a fost mai antrenantă, plină de suspans și de viață, trădările au fost la tot pasul, iar întorsăturile de situație, nelipsite.
Aici am ajuns să îl cunosc mult mai bine pe Cardan, să îi înțeleg, cumva, idealurile în viață, fricile, dar și modul în care a crescut și cum i-a impactat acest lucru gândirea. În primul volum mi-a fost indiferent, nu l-am remarcat aproape deloc, oferindu-mi impresia unui prinț mofturos și nedemn de luat în seamă. Evoluția relației dintre el și Jude mi s-a părut minunată. Scene dintre cei doi, dialogurile, expresiile cu dublu sens și jocurile de cuvinte dintre ei au fost exact ce trebuie.
Avem, pe de o parte, plot-ul în care Regatul Mării își dorește o alianță prin căsătoria dintre Nicasia și Cardan, dar avem și nunta surorii lui Jude cu Locke.
Nunta nu pot să spun că mi-a captat atenția în mod deosebit, Locke mi-a devenit antipatic încă de când am aflat, în primul volum, care au fost intențiile sale cu Jude și planul său în ceea ce o privește pe Taryn - viitoarea sa soție. În schimb, lucrurile care se petrec în timpul nunții, unde ajunge Jude și ce trebuie să facă pentru a ajunge înapoi m-au ținut în suspans până la finalul lecturii.
Credeam că lucrurile se vor liniștii, însă gestul lui Cardan din ultimul capitol m-a lăsat cu foarte multe semne de întrebare și foarte nerăbdătoare să încep volumul al treilea.
În concluzie, nici această carte nu m-a dezamăgit. Dimpotrivă, chiar se simte o evoluție a personajelor, acțiunea în sine nu te lasă să respiri, iar adrenalina este la ea acasă. Recomand. ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu