luni, 27 septembrie 2021

„Zaida” - Anays M.


     Am început această carte fără prea multe așteptări, gândindu-mă că va fi încă o lectură de relaxare pentru weekend. Nici nu am mai citit nimic de la Anays, așa că nu știam cum scrie sau despre ce scrie, iar descrierea Zaidei am citit-o printre rânduri. Am decis să îi dau o șansă din pură curiozitate, nefiind în stare să îmi imaginez ce aș fi făcut eu în locul protagonistei, cum aș fi reacționat după ce aș fi aflat de boala mea? Cui aș fi spus sau unde aș fi mers? 

    După primele 50 de pagini, pot să spun că lectura m-a vrăjit și m-a acaparat complet, până când am ajuns la finalul cărții.

    Modalitatea asta de scriere - cu descriere predominantă, trăiri interioare și dialog puțin - am mai întâlnit-o într-o altă serie și mi-a plăcut. Nu știam dacă e de vină autoarea sau subiectul cărții, însă m-a surprins plăcut faptul că m-am lovit încă o dată de acest stil.

    După ce Zaida află că suferă de o boală incurabilă, boală ce îi va aduce încet, încet moartea, decide să plece de lângă omul iubit și să se întoarcă în fosta ei locuință. 

    Am apreciat mult experiența cu care autoarea a descris gândurile personajelor, căci relatarea a fost făcută din mai multe perspective, și, cel mai important, am apreciat realitatea lor, trăsăturile definitorii ale Zaidei, Robert, Victor, Nora Micaela, Christine darling - un personaj de-a dreptul interesant și chiar comic pe alocuri. Am avut chiar impresia că romanul a fost scris de mai multe persoane, pentru că personajele s-au diferențiat și remarcat foarte mult. Până și dialogurile și expresiile folosite au fost specifice pentru fiecare.

    Dacă la început aveam impresia că Zaida se confruntă cu o serie de întâmplări care păreau că nu se leagă, pe parcurs destinele s-au împletit frumos, întorsăturile de situație au fost și ele prezenta aproape constant, căci după lovitura din primele 100 de pagini, nu îmi imaginam cum mă mai poate surprinde cartea asta. Fiecare capitol a adus cu sine răsturnări de situație, momente care scoteau în evidență caracterul personajelor, dar și o acțiune dinamică, alertă, antrenantă.

    Nu îmi doresc să dezvălui foarte multe. Povestea mi-a plăcut mult și sunt mai mult decât convinsă că autoarea, înainte de a începe să scrie, a avut un plan foarte bine pus la punct. Nu au existat goluri, pasaje lipsă, lucruri care să nu se lege. Totul s-a împletit frumos și elegant, dar și șocant.

    Spre finalul cărții am fost atât de curioasă ce avea să se întâmple la nunta la care urmau să participe personajele, încât am citit pe nerăsuflate. Știam problema, știam cum vor reacționa, dar nu îmi puteam imagina cum aveau să se descurce mai departe, cum aveau să o scoată la capăt.

    Modul în care s-a terminat povestea Zaidei a fost neașteptat. Oricât aș vrea să spun că m-am așteptat la asta, adevărul e că m-a lovit din plin și nu știu dacă să fiu fericită sau tristă pentru cei doi.

    Din punctul meu de vedere, o carte minunată, cu un final minunat, și cu o protagonistă a cărei poveste de viață merită să fie auzită și citită. Recomand. ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

„Mexican Gothic” - Silvia Moreno-Garcia

      Cartea reprezintă prima mea întâlnire cu autoarea și, recunosc, modul ei de scriere este foarte relaxant și cursiv, nici măcar nu am r...