„Vicios” - Alexandra Condrat

    Din momentul în care am terminat de citit cartea Alexandrei, m-au cuprins o groază de emoții, trăiri, mi s-au derulat în minte o droaie de păreri, de cuvinte care descriu romanul acesta, însă, cumva, îmi vine foarte greu să le aștern în cuvinte. Aș putea spune că „Vicios” este o carte relaxantă, minunată, nici prea grăbită dar nici lentă. A fost scrisă exact cum trebuie și au fost dezvăluite cadre atât cât trebuie și cât a fost necesar.

    Totul a fost foarte bine pus la punct și țin neapărat să menționez faptul că romanul e ce trebuie.

    O avem în prim plan pe Beatrice, - care preferă să fie numită Baby, dar în română (Beibi) - o fire veselă, energică, directă și hotărâtă. Mi-a plăcut foarte mult modul în care a fost construită personalitatea ei, dar și dialogurile pe care le-a avut cu ceilalți pe parcurs. Am simțit că știe câte puțin din toate și are mereu vorbele la ea.

    Îndrăgostită încă din liceu de Vladi, Beatrice nu este văzută de acesta decât o soră cu care poate să împărtășească orice și să se confeze, găsind în Bea o alinare sufletească, un loc în care poate să își deschidă sufletul, convins că va găsi înțelegere și rezolvare, mai degrabă decât că va fi judecat.

    Beatrice își dedică vara barului de pe plajă, - Vicios - transformându-l într-un loc în care ceilalți se simt bine și în largul lor. Încet, încet, devine un loc de alinare pentru ceilalți, dar și un loc în care se pot dezlănțui, distra și petrece.

    Mi-au plăcut enorm personajele care au apărut pe parcurs; au fost reale, cu dialoguri naturale și personalități remarcabile: punkerul - l-am adorat din prima clipă pentru modul non-conformist în care alege să trăiască, dar și pentru sfaturile folositoare și modul în care el percepe viața; Călin - barmanul, cu care Beatrice ajunge să lege mai mult decât o prietenie, Cătălina, Adina, Bianca, Vladi - chiar dacă nu a reușit să o iubească pe Bea așa cum ea și-ar fi dorit, tot mi-am dorit de la început să aibă și el un final frumos.

    Deși nu mi-au plăcut în mod special secvențele în care au fost prea multe linii de dialog, conversațiile s-au desfășurat natural și am știut cine vorbește.

    Am încercat să anticipez finalul, însă nu mi-a ieșit deloc. Am fost surprinsă, însă nu dezamăgită. Nu a fost nimic forțat doar de dragul de a ieși totul așa cum și-a dorit autoarea, dimpotrivă, am simțit că decizile au fost luate de personaje, iar Alexandra a fost pur și simplu un ascultător care a oferit mai departe informațiile. 

    O carte perfectă pentru o zi relaxantă, leneșă, dar totodată și pentru o zi în care ai nevoie de un impuls ca să îți trăiești viața la maxim și să te ridici din pat încărcat cu voie bună. Recomand. ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️