duminică, 12 septembrie 2021

„aripi de brumă” - Sylvia Day

 
    Am decis să duc această carte până la final din două motive: a fost scurtă - 213 pagini și eram curioasă dacă totuși avea să mă surprindă cu ceva.

    Fără să plictisesc cu prea multe detalii inutile, o avem pe Teagan care decide să iasă la plimbare cu prietena ei cea mai bună și cu câinii ei. Neatentă, este lovită din plin de o mașină și azvârlită în aer, apoi este remarcată de un bărbat bine făcut, atrăgător, bărbie ascuțită, mușchi bine conturați - tot pachetul - care este pur și simplu nervos fără motiv că o străină nu a fost atentă. În ciuda faptul că Garett este iritat peste măsură, protagonista vorbește încontinuu de atracția sexuală dintre ei - cuvinte total în opoziție față de scena care are loc.

    Prietena ei nu este deloc interesată de cum se simte, ba mai mult, o sună câteva ore mai târziu să îi spună că a găsit profilul de internet al bărbatului, în loc să o întrebe dacă îi este bine. Scena asta m-a iritat foarte tare. 

    De aici începe așa-zisa acțiune. Garett o caută acasă pe Teagan, îi poruncește să îl invite înăuntru și își dorește o relație cu ea.

    Următoarele zeci de pagini din carte nu au altceva decât sex, mâncare comandată, sex, mâncare comandată etc. Foarte mult accent pe aceste două lucruri, să nu mai spun faptul că scenele dintre cei doi sunt plictisitoare, lipsite de emoții, reci chiar. Nu am reușit deloc să mă apropiu de Garett odată cu protagonista, - culmea că acțiunea a fost relatată din perspectiva ei, deci ar fi trebuit să fie mai simplu - ba chiar m-au enervat la culme amandoi.

    Modalitatea de scriere mi s-a părut ușoară, banală, deloc pompoasă, dar în unele momente nu mai reușeam să țin pasul cu cine vorbește și al cui sunt replicile.

    Finalul cărții este relatat din perspectiva lui Garett. Ceea ce ar fi trebui să fie o întorsătură de situație care să dea cititorul pe spate nu a fost altceva decât o idee banală, probabil gândită în ultima clipă. Nu a fost nici un indiciu pe parcurs, ba chiar acel personaj important s-a comportat aiurea, deloc cum s-ar fi comportat altcineva în acea situație. Nu s-au legat între ele multe lucruri.

    Pe scurt, plictisitoare, nu are nimic de oferit și nici măcar titlul nu am înțeles ce vrea să însemne. Nu recomand. ⭐️

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

„Mexican Gothic” - Silvia Moreno-Garcia

      Cartea reprezintă prima mea întâlnire cu autoarea și, recunosc, modul ei de scriere este foarte relaxant și cursiv, nici măcar nu am r...