duminică, 22 august 2021

„Daruri periculoase“ - Mary Jo Putney

   O carte - chiar cărticică aș putea spune - relaxantă și perfectă pentru momentele în care nu ai chef să îți iei angajamentul de a citi o carte mai mare și serioasă. A avut doar 132 de pagini și am citit-o în câteva ore, în decursul unei zile.


    Subiectul a fost unul simplu și clișeic. După ce Lordul Ranulph o aude pe Leah cântând la harpă în pădurea sa, se îndrăgostește de melodiile ei, însă nu și de frumusețea acesteia. Leah este o fată banală, chiar ușor urâțică și care visează să ajungă la Londra. Reușind să îi citească gândurile, Lordul îi oferă fetei frumusețea în schimbul unui favor după care se va întoarce mai târziu. Cu greu, Leah acceptă înțelegerea.


    Am fost plăcut surprinsă de faptul că romanul a avut și un strop de fantasy, pentru că l-am început mai mult din plictiseală, crezând că e o cărțulie cu o mică poveste de dragoste simplă.


    După ce ajunge la Londra, în mod evident Leah caută să se îndrăgostească. 


    Pe parcursul poveștii, Ranulph a purtat câteva conversații cu Kamana - și ea o zână a pădurii. Inițial credeam că prezența ei a fost folosită doar pentru a explica unele scene din perspectiva Lordului, fără a crea un monolog plictisitor. Am fost plăcut surprinsă de importanța ei în povestea de dragoste a lui Leah și ce a ascuns.


        Finalul a fost satisfăcător, firele narative s-au împletit frumos și mulțumitor. 


      Din păcate, nu am reușit să mă atașez de nici unul din personaje. Fiind și foarte mică, acțiunea a părut pe repede-înainte, scenele veneau și plecau, acțiunea se derula și se tot derula, până când am ajuns imediat la final.


        Per total, nu e o carte cine știe ce strălucită și probabil că a fost scrisă în câteva zile, dar a fost bine primită în perioada asta aglomerată în care nu am avut timp să-mi iau angajamentul unei cărți mai serioase. Nici nu am avut cine știe ce așteptări de la ea. E un subiect cu potențial și sunt sigură că dacă ar fi rescrisă într-un mod serios, cu scene mai complexe, mai multe fire narative și mai multe dezvăluiri din viața personajelor ar ieși ceva cu totul surprinzător. 


       A fost mai mult o carte din care se poate desprinde o anumită învățătură - ca un sfat dat de cineva mai pe larg. Recomand pentru relaxare, plictiseală sau ceva care pur și simplu să ocupe timpul și să simți că ai citit, totuși, ceva în perioadele prea pline. Mi-aș fi dorit să mă pot atașa măcar de un personaj. 4,5/5 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

„Mexican Gothic” - Silvia Moreno-Garcia

      Cartea reprezintă prima mea întâlnire cu autoarea și, recunosc, modul ei de scriere este foarte relaxant și cursiv, nici măcar nu am r...