„Christine” - Stephen King

     O carte superbă, minunată, intrigantă, plină de suspans, extrem, extrem de bine scrisă și care a câștigat toate aprecierile și laudele mele. Am fost impresionată atât de subiectul abordat, cât și de modul de scriere - plin de emoții și suspans, dar totodată lejer acolo unde a fost cazul.

    

    Cartea are la bază un altfel de triunghi amoros, cel dintre Arnie - un băiat banal de la școală, ținta tuturor batjocurilor, clasicul adolescent cu acnee și ochelari care nu are prea mulți prieteni, Leigh - fata drăguță pe care toți o doresc și nu își explică ce poate să vadă la un băiat ca Arnie, și, nu în ultimul rând, Christine - la prima vedere, o mașină normală, un Plymouth Fury vechi, pe care fostul său proprietar nu s-a mai chinuit să o repare de câțiva ani buni.

    Deși Arnie este principalul punct de interes, mi s-a părut interesant faptul că acțiunea a fost relatată din perspectiva singurului său prieten, Dennis. Trecând cu mașina pe drumul spre casă, Arnie o vede pe Christine parcată în fața casei bătrânului LeBay cu semnul De Vânzare și îi spune lui Dennis să oprească. Se târguiește cu bătrânul - veteran de război. Din perspectiva lui Dennis, prietenul său a fost păcălit să cumpere la un preț prea mare o bucată de fier vechi.

    Arnie își imparte timpul între școală și garajul unde vrea să o repare pe Christine, spre disperarea părinților, a iubitei sale și a lui Dennis.

    Prima parte a romanului este relaxantă, menită să ne introducă în atmosfera romanului, o atmosferă clasică, retro, o atmosferă în care m-am simtit genial și mi-am dorit, cu fiecare pagină, ca romanul să nu se termine niciodată.

    Lucrul care l-am apreciat mai puțin a fost ideea ca a doua parte a cărții, după ce Dennis are un accident și trebuie să stea în spital până la iarnă, să fie relatată la persoana a III-a. Defapt, pot să spun chiar că nu am apreciat această tranziție mai deloc.

    Lucrurile între Leigh și Arnie evoluează treptat, însă fata începe să creadă și ea că este ceva malefic la mașină, că ceva paranormal s-ar putea petrece și ar fi peste puterile ei de înțelegere. Ajunge să creadă că mașina vrea să o omoare.

    În oraș au loc o serie de accidente de mașină, dar poliția susține că acestea ar fi niște crime. Arnie are întotdeauna un alibi, iar părinții lui chiar confirmă faptul că s-a aflat ori acasă în pat, ori a fost la un turneu de șah, ori a fost la atelier.

    În partea a treia revenim la acțiunea relatată din perspectiva lui Dennis, lucru care m-a bucurat nespus. Chiar am râs singură de teama că romanul a fost început la persoana I, iar autorul s-a răzgândit și a continuit la persoana a III-a după un timp.

    Am savurat fiecare pagină și fiecare capitol, care aducea cu sine ceva cu totul nou.

    Finalul a fost extraordinar din punctul meu de vedere. Mi-a plăcut enorm maniera în care s-au așezat lucrurile și ce decizie a luat Stephen King în a încheia această poveste. Un roman superb, înzestrat cu tot ce îi trebuie. Recomand. ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️