După ce bunicul său, Eoin, moare, protagonista romanului - Anna - pleacă în Irlanda pentru a-i împrăștia cenușa în lac. Când ajunge în acel loc, are parte de un moment magic și călătorește în Irlanda anilor 1921.
Nu am reușit prin nici o metodă să mă atașez de cineva, nu am simțit deloc emoți nici în dialoguri, dar nici în fapte sau în narațiune. Mai mult de atât, nu am reușit să simt deloc durerea protagonistei față de moarta lui Eoin. Personajele mi s-au părut robotice, totul s-a petrecut mecanic, fără viață, ca și când ar fi fost niște simple păpuși pe o scenă.
Ce am apreciat la roman a fost confuzia care s-a creat în momentul în care a fost găsită pe lac, speriată și împușcată și motivele pentru care Thomas a confundat-o cu Anne, bunica protagonistei. A fost o idee bună, dar care nu a fost exploatată suficient și cu fiecare pagină mi-am dorit să ajung odată la final, să pot începe o altă carte.
Anna mi s-a părut că a acceptat prea repede situația și s-a resemnat prea devreme că a ajuns acolo. Aș fi vrut mai mult suspans, mai multă acțiune, un prim instinct de a se întoarce acasă și de a face tot posibilul să scape. Protagonista mi s-a părut cumva cam prea moale și delăsătoare.
Restul acțiunii mi s-a părut plictisitoare și nu a adus nimic nou. Nu am fost deloc surprinsă și nici nu am stat cu sufletul la gură legat de ceea ce avea să se întâmple în continuare.
Un roman care, din păcate, nu a reușit să mă cucerească. M-a deranjat foarte mult și stilul de scriere, multă descriere și povestire fără de care romanul tot ar fi avut sens și multe scene moarte, paragrafe și pagini întregi care nu au împins acțiunea înainte sau nu au contribuit cu mare lucru. Îmi pare rău că nu mi-a plăcut, chiar am început lectura încântată de ideea cărții, căci seria Outlander mi-a plăcut la nebunie. Personal, nu recomand. 1,5/5⭐️⭐️☆☆☆
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu