„Mai târziu” - Stephen King

❗️ Posibile spoilere ❗️

Îmi doream de ceva vreme să citesc această carte și, spre bucuria mea, o consider una reușită. Subiectul abordat a fost intrigant, iar personajele, povestea lor de viață și evoluția au fost bine construite. Deși este o carte horror - lucru de care autorul ne avertizează încă din prima pagină - pe mine nu a reușit să mă sperie, însă m-a ținut în suspans; a existat o singură scenă care mi-a dat fiori.

Protagonistul romanului este James, un copil mai special, care are abilitatea de a vorbi cu cei morți. El relatează în prezent, la vârsta de douăzeci și doi de ani, întâmplările petrecute de-a lungul vieții sale începând cu vârsta de patru ani.

Acțiunea începe în forță și ne sunt prezentate puterile lui James în momentul în care, împreună cu mama sa, se întâlnesc pe holul ce duce spre apartamentul lor cu vecinul de alături. Bătrânul le spune îndurerat că soția sa a murit, însă James o poate vedea și poate vorbi cu ea.

Aflăm că morții nu mai sunt capabili să simtă altceva decât ură, dragostea sau tristețea dispărând complet. Totodată, sunt obligați să spună adevărul și să răspundă la orice întrebare care le este adresată.

Consider că acțiunea romanului se împarte în trei: prima parte o constituie moartea vecinei. De aici aflăm mai multe lucruri despre personalitatea mamei lui James, faptul că este agent literar, ticurile ei de vorbire și alte obiceiuri din viața sa de zi cu zi.

A doua parte se concentrează pe moartea autorului cu care mama lui James colabora, acesta murind de infarct înainte să termine ultimul volum al seriei de succes la care lucra. Spre dezamăgirea femeii, el nu obișnuia să își facă schițe și însemnări, considerând că păstrează foarte bine în minte exact ce are de spus în cărțile sale. Liz, prietena mamei, îi duce pe ea și pe James la locul în care a murit autorul, pentru ca băiatul să poată vorbi cu el și să afle totul despre ultimul roman - mama sa fiind hotărâtă să îl scrie ea însăși și să mintă că i-a lăsat romanul înainte să moară, căci este îngropată în datorii. Totodată, este nevoită să aibă grijă (financiar) și de fratele ei care suferă de Alzheimer și este internat.

A treia parte îi este dedicată lui Liz. O polițistă coruptă și care umblă cu droguri, despre care aflăm că relația sa cu mama lui James este ceva mai interesantă și nu se rezumă doar la a-i fi o simplă prietenă cu care bea vin în fiecare seară. De aici lucrurile iau niște întorsături neașteptate și, treptat, se construiește intriga mult așteptată.

Dezvăluirile de la final cu privire la tatăl protagonistului m-au impresionat foarte mult. Autorul a avut grijă ca lucrurile să nu fie prea evidente, dar nici să nu fie prea ascunse. Răspunsurile erau chiar acolo, în fața cititorului, însă extrem, extrem de subtile.

Mi-a plăcut mult și partea lui Liz, însă nu am știut dacă să îmi fie milă de ea sau să o urăsc. Narațiunea a fost la persoana I, așadar am avut ocazia să o cunosc doar din perspectiva lui James.

Originile monstrului care a reușit să îl „infecteze” pe Baterist, și anume că vine de dincolo de univers, mi-ar fi plăcut să fie mai clare. Mi-aș fi dorit mai multe explicații și mai mult SF în partea asta a cărții, însă în rest am fost mulțumită. Nu a fost nici o informație care să se piardă și nimic care să nu aibă sens. Recomand.⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️