Dacă nu aș fi știut de la început faptul că romanul reprezintă debutul acestei autoare, aș fi fost convinsă că este vreun bestseller care a ajuns într-un final și în mâna mea. Am fost plăcut surprinsă de vocabularul bogat, de exprimarea cursivă și naturală și de imaginația scriitoarei.
Ionela gestionează cu măiestria unui autor experimentat un număr mare de personaje, fiecare distingându-se prin trăsături aparte și printr-o personalitate minuțios gândită și conturată.
Protagonista romanului, Vitrallia, este cea mai bătrână dintre delegații insulelor, fiind născută odată cu Renașterea Arhipeleagului. Am fost foarte surprinsă să aflu ce vârstă are, iar la început trăiam cu impresia că poate am citit, totuși, greșit pe undeva și am reținut informația eronată. După ce m-am mai întâlnit de două ori cu această informație, am acceptat într-un final vechimea protagonistei și am fost uimită să descopăr pas cu pas trecutul său, misiunea ei și viața care a dus-o de-alungul anilor.
De o vreme încoace, lucruri stranii încep să se petreacă în Arhipeleag; se scufundă insule, au loc schimbări climatice bruște, ajungând chiar să fie frig sau să plouă în zonele călduroare, unde ar fi trebuit să fie plăcut și uscat.
Având în vedere aceste aspecte, Vitrallia pornește - înzestrată cu un curaj deosebit - într-o călătorie pe mare, înspre Jocurile ce vor avea loc. Pot să spun că acest aspect m-a dus cu gândul la Jocurile Foamei, o asociere care m-a făcut să îndrăgesc și mai mult această carte.
Pe barcă, am reușit să cunosc numeroase personaje. Mi-a plăcut modul de prezentare al acestora, nu a fost grăbit și înghesuit, ci au fost prezentate pe rând, detaliate, expuse cu îndemânare și pricepere, reușind astfel să fac cunoștiință așa cum se cuvinte cu fiecare dintre acestea. Un personaj pe care am pus ochii de-a lungul acțiunii și care mi-a stârnit curiozitatea a fost Axell - mai târziu, am aflat că aveam dreptate iar acesta s-a dovedit a fi deosebit de important pentru firul narativ.
După ce am aflat concluziile legate de cauza scufundării insulelor, am devenit extrem de agitată să aflu ce se va întâmpla în continuare și cum se va sfârși totul
Viziunile Vitralliei din timpul nopții au dat romanului dinamism și mister, întrebându-mă cine le crea și cine se afla în spatele acestora. Dezvăluirea a fost și mai intrigantă.
În a doua parte a romanului, Vitrallia insistă ca cei din jur să îi folosească numele real, și anume Lyn. Acest detaliu mi-a oferit senzația că a avut loc o evoluție a protagonistei și schimbări mari și importante aveau să se întâmple până la final. O schimbare pornește din interior, iar apoi se reflectă și în mediul înconjurător.
Confruntarea finală și deznodământul s-au făcut așteptate cu o curiozitate de nestăpânit, însă această așteptare a meritat din plin. Recomand. ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu