Sunt o grămadă de motive pentru care această carte m-a făcut curioasă. În primul rând, clasicul „am auzit doar lucruri bune despre ea” venit din mai multe părți, subiectul abordat și faptul că protagonsita avea probleme cu greutatea, iar în final coperta. Da, uneori chiar judec cartea după copertă.
Aș minți dacă aș spune că această carte m-a cucerit din primele pagini. M-a absorbit undeva pe la pagina 50, însă nu datorită unei întâmplări, întorsături de situație sau dialog aprins. M-a cucerit treptat, pe nesimțite și m-a făcut să îmi doresc să continui lectura și să aflu mai multe. Modul de scriere al autoarei este unul nemaiîntâlnit de mine până acum, are ceva al ei, unic, cu care se remarcă printre alte cărți încadrate în acest gen.
Cartea se axează în special pe trăiri interioare și mai puțin pe dialog, narațiunea este la persoana I. Romanul este mai mult un fel de jurnal, plin cu gândurile, trăirile, emoțiile și suferințele protagonistei. Acțiunea în sine nu este multă, dar accesul la gândurile lui Esmay este nelimitat. Trăim odată cu ea tot ce se petrece în jur și ajungem să ne simțim, ca cititori, implicați cu totul.
Esmay este nefericită cu viața ei, cu reputația și batjocura adusă de greutatea excesivă. Până și ea ajunge să îi spună „sunt grasă” lui Erwin la doar câteva minute după ce s-au cunoscut și îl suspectează că ar căuta să își bată joc de ea. Când se împrietenește cu sora lui, Leah, gândurile deja îi dansează prin minte despre felul în care arată și nu înțelege de ce o fată ca Leah și-ar dori să îi vorbească. Leah mi s-a părut puțin cam prea prietenoasă și lipicioasă. Și-a dezvăluit imediat numele și s-a oferit să o ducă acasă pe Esmay. Înțeleg faptul că autoarea a dorit să construiască o personalitate energică, veselă, dar probabil că eu nu am reușit să rezonez prea mult cu ea din cauza faptului că peste oameni atât de prietenoși - fără să am nimic un comun din prima clipă - nu am dat niciodată. A fost, însă, o companie plăcută și o fată cumsecade, iar orele de matematică m-au făcut și pe mine să încep să mă apropii de ea.
Pe parcursul acțiunii, Esmay ajunge să disece orice mică interacțiune cu Erwin, orice îi spune; se gândește în fel și chip și ajunge chiar să îl urmărească prin oraș și să afle unde locuiește înainte de a fi invitată de Leah pentru orele de matematică.
Prima dată am legat această obsesie de gândurile protagonistei în legătură cu corpul ei și nemulțumirile pe care le are. Obsesia pentru greutate, pentru imaginea din oglindă. Mai târziu, această obsesie se așterne peste gândurile legate de Erwin, ajunge să creadă că poate fi iubită, ajunge să aibă fantezii cu el, iar gândurile despre kilogramele ei devin din ce în ce mai puține.
Aceste gânduri au loc treptat, crescând în intensitate destul de rapid, însă nimic nu este grăbit.
Ar trebui să vorbesc și despre Kevin, cel mai bun prieten al ei, însă oricât de prezent a fost și oricât de frumos s-a comportat, tot mi-a ridicat multe semne de întrebare. Finalul primului volum m-a făcut să mă întreb dacă chiar avea dreptate sau obsesia lui Esmay se întinde dincolo de greutatea ei și ajunge să îi suspecteze pe toți ceilalți că ar complota împotriva ei.
A fost o lectură foarte diferită față de ce am citit până acum. Cum am mai spus, a avut „acel ceva” al ei, un stil aparte de care am ajuns să fiu încântată.
Am înțeles că a fost scrisă într-un număr semnificativ de ani, iar asta se simte în fiecare paragraf. Cartea a fost bine șlefuită, îmbunătățită, lustruită. A ieșit ceva foarte frumos.
Recomand. ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu