„Cartea de vrăji”, Vol. I - Costin Neață

Pot să spun că am găsit în interiorul coperților acestei cărți exact ce căutam: o intrigă ademenitoare, o acțiune bine pusă la punct și fără detalii în plus, - fără întâmplări prea întinse și fără rost pentru ideea cărții - un punct culminant ce creștea în intensitate din ce în ce mai mult și, în final, un deznodământ pe măsură.

Adolescentul Mihai se mută la Brașov din dorința părinților săi de a evada din rutina obișnuită și de a respira aer curat de munte. La o primă impresie, această decizie ar fi putut fi folosită doar pentru a da startul unei povești interesante într-un alt loc decât cel în care a crescut și a trăit protagonistul, însă, pe parcursul romanului aflăm că defapt această mutare are la bază secrete bine păstrate și decizii ce nu țineau neapărat de părinții lui Mihai.

Pe cât de simplă pare acțiunea la început, pe atât de mult se complică odată cu fiecare pagină și cu fiecare capitol. În prima sa zi de școală, Mihai îl cunoaște pe Vlad. Un băiat care, la o primă vedere nu ar da foarte mult de bănuit.

Mi-au plăcut mult dialogurile dintre cei doi băieți, dar și dintre Mihai și prietenii săi de la București. Au fost niște conversații naturale și logice, nimic forțat, iar comportamentul personajelor le scotea foarte bine în evidență vârsta pe care o aveau.

Un personaj care a reușit să îmi capteze atenția a fost Andrei. Am bănuit că ceva nu este bine din momentul în care reacția sa cu privire la cartea găsită de Mihai în bibliotecă nu a fost una tocmai așteptată - în loc să fie surprins, a privit gânditor obiectul ținut de protagonist în fața camerei web.

Oricât de multe mi-aș dori să mai dezvălui cu privire la această carte, consider că merită să fie citită și descoperită, nu explicată. O carte plină de conflicte și întorsături de situație. O carte care reușește să țină cititorul curios și al cărei răsturnări și informații noi apar exact în momentul în care credeai că nu mai ai ce să descoperi.

Inițial am început să îmi pun întrebări cu privire la magia și la vrăjile folosite de Mihai la antrenamente, eram curioasă de ce nu stăpânește un singur element și de ce poate să controleze atât de multe lucruri. Și aici am avut parte de o explicație mulțumitoare, fără lipsuri sau lucruri ce nu aveau sens.

Acțiunea m-a convins de faptul că înainte de a fi scrisă, cartea a ascuns în spate un plan bine pus la punct și o schiță cât se poate de complexă.

Nu am găsit absolut nimic care să nu îmi placă. Per total, recomand. ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️